Cică se duce un oltean la Paris.
Acolo - aglomeraţie mare.
Se duce olteanul nostru la un hotel, dar acolo nu mai aveau camere libere.
Cu chiu, cu vai, face rost de o cameră, dar în care locuia un negru.
Vorbeşte olteanul cu portarul să-l scoale la ora 5 dimineaţa ca să nu piardă trenul şi se duce în cameră – unde era şi negrul.
Stă caracaleanul nostru ce stă, se uită la negru, se învârte pe lângă el şi tot zicea:
- Mă, da’ urât mai este, aoleu, da’ urât mai eşti, mă! Ce urât e! Urât mai e şi omu' asta! Mă, ce urât e!..
Şi tot aşa până adoarme olteanul.
Negrul, care ştia limba română, îşi pune în gând să-l aranjeze pe oltean şi se scoală la 12 noaptea şi îi dă cu cremă neagră pe faţă.
Se scoală olteanul nostru la 5 dimineaţa, se uită în oglindă şi exclamă:
- Mă, da’ prost este portarul ăsta! L-a trezit pe negru în loc să mă trezească pe mine!?!